Ce fii, ce viţei şi ce taţi?
Doar dame rânjind în făclii,
nici baluri – doar oameni mascaţi
şi cai costumaţi în stafii.

Iubiri de vânzare în târg,
tarabe cu oase şi sfinţi,
doar viermi cu Crăciunul in pârg
şi guri sărutând pe arginţi.

Flori scumpe şi vise-n pahare,
tramvaie udate de câini,
castele morgane pe zare
şi icari cu febră la mâini.

Copii cu mirosuri de mâine,
gravide cu feţii în stea,
bărbaţi hămesiţi ca de pâine
şi fete cu sâni de căţea.

Şi ploi, ce ploi Doamne, ce nor?
Ce soare sfâşiat de cireşi?
Doar babe cu ifos de-amor
Şi marmori ascunse sub preş.

(Versuri - Călin Barbu Angelescu)