Plouă lucid, plouă câinos:
a mucegai, a mosc, a spleen.
Tocană sângerată- n sos
bucătăreşte-n noi Cain.

Femei pun riduri în oglinzi
şi aluziv se strâng de sâni.
Oh, Doamne, spânzuraţi de grinzi
zvâcnesc bureţii din plămâni.

Oraşul geme indigest
în ciorba asta din destul.
Bacantele petrec celest
orgiind cu Bachus în pendul.

N-a mai rămas nici un adept.
Plouă tăcut în neuroni.
Biserici cocoşate-n piept
se năruiesc printre piloni.

(Versuri - Călin Barbu Angelescu)